DIMITRIE BRÂNZĂ (1846-1895)

În 1874 este adus de la Iaşi la Universitatea din Bucureşti, Catedra de Istorie Naturală, doctorul Dimitrie BRÂNDZĂ – medic şi naturalist. Totodată, acesta a devenit şi directorul Grădinii Botanice din Bucureşti.

Dimitrie Brândză şi-a făcut studiile la Iaşi şi apoi la Paris, format fiind la şcoala lui Henri Ernest Baillon (1827-1895). În anul 1869 şi-a susţinut doctoratul în medicină la Paris. La vârsta de numai 20 de ani a ocupat, prin concurs, catedra de botanică şi zoologie la Universitatea din Iaşi, unde a desfăşurat o bogată activitate ca profesor şi medic. Venit apoi la Bucureşti, ca profesor şi director al Grădinii Botanice, a început o activitate intensă de organizator şi om de ştiinţă în domeniul botanicii, abandonând practica medicală.

Dimitrie Brândză, preocupat de modernizarea învăţământului botanic, a introdus, în premieră, lucrări practice de microscopie, a intensificat organizarea de excursii cu scop ştiinţific şi didactic şi a precizat terminologia botanică în limba română. Majoritatea lucrărilor sale sunt de floristică şi sistematică, dar şi de morfologie, anatomie, teratologie, geobotanică, etnobotanică, terminologie, istoria botanicii, ocrotirea naturii etc. Demne de evidenţiat sunt lucrările: Fragmente din Flora României, Plante noi din România, precum şi Prodromul florei române sau Enumeraţiunea plantelor până astăzi cunoscute în Moldova şi Valachia. Aceasta din urmă constituie prima sinteză critică asupra tuturor datelor cunoscute până atunci, cuprinzând 2100 de specii de plante vasculare. O altă lucrare de mare importanţă este Flora Dobrogei, publicată postum de Academia Română, care reprezintă primul determinator scris în limba română. Ambele lucrări au fost distinse de Academia Română cu premiul „Gheorghe Lazăr”.

Dimitrie Brândză a descoperit numeroşi taxoni noi pentru ştiinţă. Diverşi botanişti i-au dedicat denumirea unor specii noi de plante. Henri Baillon, profesorul şi mentorul său de la Paris, a denumit, în amintirea şi preţuirea elevului său român, un gen nou, Brandzeia filicifolia din familia Caesalpinaceae (un arbore din insulele Madagascar). Adrien René Franchet a descris în cinstea lui Dimitrie Brândză o specie nouă de lumânărică – Verbascum brandzae. Paleontologii Antoine-Fortuné Marion şi L. Laurent i-au dedicat specia fosilă Sapindus brandzai. Dintre botaniştii din ţară care i-au dedicat specii noi menționăm pe Florian Porcius, Zacharia Panţu, Theodor Solacolu, Iuliu Prodan, Traian Săvulescu ş.a.

În baza meritelor sale excepţionale, profesorul Dimitrie Brândză a fost ales în 1879, la numai 33 de ani, membru titular al Academiei Române, iar între anii 1893 și 1895 a fost vicepreşedinte al acestei înalte instituţii. A fost membru al Societăţii Linneene din Franţa.

Dimitrie Brândză a creat o adevărată şcoală de botanişti, care au continuat să meargă pe drumul deschis de mentorul lor pentru dezvoltarea continuă a botanicii româneşti.

Prin strădaniile doctorului Dimitrie Brândză, Grădina Botanică a Universităţii din Bucureşti a cunoscut o dezvoltare deosebită. Amplasată timp de aproape 10 ani într-o zonă nu tocmai potrivită din centrul oraşului, în faţa Palatului Universităţii, spre Palatul Şuţu, Grădina Botanică a fost mutată, sub conducerea lui Dimitrie Brândză, pe teritoriul ocupat în prezent, în cartierul Cotroceni. După o muncă istovitoare, cu perseverenţă şi pricepere, profesorul a reuşit ca până în anul 1891 să fie terminată construcţia Institutului Botanic, prevăzut cu dotări moderne pentru învăţământ şi cercetare. Tot în 1891 a fost finalizată şi construcţia serei, inspirată de arhitectura celei din Liège (Belgia). Ulterior, au fost realizate în Grădina Botanică şi alte construcţii, majoritatea servind drept locuinţe pentru angajaţi. Până în 1895 au fost finalizate şi cele mai multe dintre plantaţii, unele dintre ele şi astăzi existente (Colina gimnospermelor, Flora Dobrogei, Plante utile, Arboretum).