CUM REALIZEZI O COALĂ DE HERBAR

PRESAREA ȘI USCAREA

De obicei, presarea ar trebui să fie realizată de colector, pe teren, însă în multe cazuri, cercetătorul colectează materialul vegetal în pungi de plastic închise la gură și le predă tehnicianului pentru a le presa.

O presare corectă previne ondularea sau încrețirea părților plantei în timpul procesului de uscare și identificarea ușoară pe baza caracterelor morfologice ale plantei.

Presarea și uscarea corectă implică păstrarea colilor în presă o anumită perioadă de timp precum și schimbarea periodică a hârtiei absorbante dintre colile de ziar.

Tehnici de bază  

• Pentru presare se folosesc ziare. Se aranjează plantele în foile de ziar. Pentru a nu afecta materialul vegetal, între aceste foi se plasează alte foi de ziar sau de hârtie absorbantă care să absoarbă umezeala din plante. Nu se folosesc materiale publicitare din hârtie lucioasă, neabsorbantă. Acestea vor fi înlocuite zilnic cu unele uscate până în momentul în care plantele sunt total uscate. Planta va fi însoțită de eticheta de teren.
• Dacă în același ziar se pun mai mulți indivizi, aceștia se aranjează cu atenție încât să nu se suprapună.
• Se întorc pe spate câteva frunze sau părți dintr-o frunză pentru a se putea observa caracterele de pe dosul frunzei (părozitate, forma sorilor la ferigi).
• Frunzele de dimensiuni mari sau care ies din ziar se îndoaie sau se decupează. Dacă frunzele sunt prea dese, câteva pot fi eliminate dar trebuie păstrat pețiolul atașat de tulpină pentru a ilustra poziția frunzelor pe tulpină.
• Florile se etalează pentru a se putea observa atât fața superioară cât și cea inferioară, pentru a ilustra dispunerea pieselor florale și a observa prezența sau absența involucrului. Floarea se deschide și se apasă în jos cu degetul mare.
• Dacă specimenul are fructe sau semințe, acestea se plasează în mici pliculețe de hârtie pentru a evita pierderea lor. Se scrie numărul unic de înregistrare pe partea exterioară a pliculețului.
• Dacă plantele conțin multă apă (suculente), între ziarele cu plante se folosește numai hârtie absorbantă.
• Dacă materialul este lipicios, conținând mucilagii, rășini sau gume, nu se folosesc ziare la presare. Se poate utiliza o bucată de muselină. Atunci când planta este uscată se poate manevra ușor.
• Delicatele structuri ale multor plante acvatice necesită o manevrare atentă. Tulpinile fragile s-ar rupe dacă ar fi lipite pe coli. Ele pot fi montate direct pe hartie, în apă. Hârtia se pune sub plașeta care plutește și se aranjează în timp ce foaia este retrasă încet din apă. Aceasta se pune la uscat în poziție vertical, lipită pe o suprafață lucioasă.
• Atunci când se termină operațiunea de așezare a plantelor în ziare, teancul de ziare se pune în presa mecanică și se strânge prin înșurubare până când teancul este presat destul încât plantele să nu fie strivite sau deteriorate.
• Uscarea este un pas crucial în păstrarea materialului de herbar. Pentru păstrarea culorilor și pentru ca planta să nu devină casantă, umiditatea trebuie îndepărtată rapid. Buna circulație a aerului va accelera procesul, de aceea presa nu trebuie să fie strânsă prea tare, zdrobind materialul vegetal.
• Plantele se vor usca după o saptămână, destul de bine într-o camera încălzită, dacă hârtia dintre colile cu plante se schimbă cu regularitate. Plantele sunt uscate dacă la atingere colile nu sunt reci și umede.

MONTAREA

Se alege poziția specimenului astfel încât să fie evidențiate cât mai multe caractere. Se ia ușor planta pentru a observa unde se află diferitele organe: flori, frunze și fructe. Se localizează fața superioară și fața inferioară a frunzelor, observând nervurile, care sunt mai proeminente pe partea inversă. Părțile fertile (flori, fructe; sori pentru ferigi) trebuie să fie cât mai vizibile posibil, precum și partea inferioară a frunzelor.

Se alege cea mai bună poziție pentru etichetă și pliculețe cu semințe.

Montarea se face ținând seama de următoarele:

• Plantele se așează pe fața pe care sunt prezentate cele mai multe caractere;
• Nu se maschează părțile fertile sau interesante pentru studii (noduri, capete despicate, stipule, muguri, pete, cicatrici).
• Se evită plasarea părților fragile, cum ar fi florile, prea aproape de marginile colii. Fructele ar trebui să fie așezate de preferință pe partea stângă a a colii, căci, dacă se desprind, au șanse mai mari să rămână în cămașa specimenului. Este important să se echilibreze totul prin plasarea unor părți groase și în partea dreaptă a colii.
• Se expun florile sau fructele ascunse de frunze prin detașarea frunzelor și păstrarea în pliculețe de hârtie;
• Se expun ambele părți ale frunzelor. Dacă este necesar, se detașează o frunză și se păstrează într-un pliculeț de hârtie
• Dacă există doar o singură frunză, din ea se taie o parte și se păstrează într-un pliculeț de hârtie;
• Când se montează mai mulți indivizi pe o coală se păstrează toate în poziția firească, cu vârful în sus. Se plasează planta cea mai mare în josul foii pentru a preveni;
• Dacă plantele sunt de dimensiuni mici, se lipesc câteva pe coală, restul păstrându-se într-un pliculeț de hârtie. Dacă sunt doar câțiva indivizi, se păstrează toți se într-un pliculeț de hârtie
• Dacă exemplarul este mare se taie din tulpină dacă este posibil. Frunzele se elimină doar în cazul în care planta are destule frunze ce rămân pe coală. Se montează pe diagonala colii
• Dacă specimenul este voluminos, se montează pe un carton alb. Se taie spinii sau ramurile ce pot provoca distrugerea specimenelor adiacente.
• Specimenele foarte lungi pot fi pliate pentru a se încadra în pagină, dar într-o poziție cât mai firescă, cu vârful în partea de sus a foii iar cu rădăcina în partea de jos.
• Dacă specimenul nu are decât o floare de dimensiuni mari, ea trebuie protejată așezând o bucată de hârtie translucidă deasupra ei.
• Dacă specimenul are fructe sau semințe, acestea se plasează în mici pliculețe de hârtie pentru a evita pierderea lor. Se scrie numărul unic de înregistrare pe partea exterioară a pliculețului
• Dacă există mai mulți indivizi în cămașă și dimensiunile nu permit montarea pe aceeași coală, se pot realiza “dubluri”. În acest caz, informațiile se copiază identic pe o nouă etichetă care se atașază la dublură. Atunci când pentru aceeași specie există mai multe copii, care nu sunt echivalente: partea florii / partea fructului, partea sterilă / partea fertilă, exemplare mari care au fost tăiate în mai multe bucăți, se realizează câte dubluri sunt necesare. Părțile complementare sunt numerotate 1/2 și 2/2 (1/3, 2/3, 3/3; etc.) pe etichetă, în colțul de jos, în creion. Tot materialul este plasat în aceeași cămașă.

Montarea cu ajutorul benzii adezive este adecvată pentru herbarele mici cu accesul vizitatorilor restricționat. Aceasta este metoda preferată de atașare în cadrul herbarului BUC. Fâșiile de hârtie gumată au avantajul de a fi un atașament reversibil.

Hârtia gumată trebuie tăiată în benzi de dimensiune potrivită. Banda se umezește pe buretele umed. Apoi se așază ușor, de preferință perpendicular pe axa segmentului, folosind spatula ce se deplasează de la un capăt la celălalt al benzii. Banda trebuie să prindă complet tija, înainte de a fi fixată pe ambele părți, prin presiunea exercitată pe hârtia gumată astfel încât să adere bine.

Se începe prin fixarea axei principale a specimenului, apoi a axelor secundare și, în cele din urmă, a frunzelor (precum și a florilor și fructelor, dacă este necesar).

Se evită așezarea benzilor peste detaliile importante, cum sunt florile sau inflorescențele mici. Scopul acestui tip de montare este de a fixa structura dar de a permite o examinare cât mai bună. O excepție de la această regulă se face în cazul inflorescențelor foarte lungi care au nevoie de un extrasuport (ex: inflorescențele de graminee). În acest caz benzile pot fi plasate la bază inflorescenței și la un punct convenabil de-a lungul acesteia

Montarea corectă a probei trebuie verificată, prin înclinarea colii (operația se realizează deasupra cămășii pentru a colecta orice elemente care ar putea cădea de pe coală).

În cazul unor plantelor inferioare (mușchi, licheni), nu este posibilă o montare convențională. Acestea se pun în plicuri de diferite dimensiuni care se lipesc pe coală înainte de a plasa specimenul în el.

ETICHETAREA

Cea mai bună poziție pentru etichetă specimenului este dreapta jos. În cazul etichetelor ce indică genul, ele trebuie să fie lipite în stânga jos și să iasă din coală. Etichetele suplimentare ar trebui montate dacă este posibil deasupra etichetei principale sau măcar aproape de ea. Etichetele de dimensiuni foarte mari pot fi împăturite și păstrate în pliculețe de hârtie.

Etichetele specimenelor se realizează folosind un model standard unde vor fi transcrise toate datele din eticheta temporară, care însoțește specimenul de la recoltare. În cazul în care specimenul este însoțit de eticheta definitivă, aceasta nu se transcrie ci se lipește direct pe coală.

Dacă pe spatele etichetei este desenată o hartă sau sunt scrise alte informații, aceasta se lipește doar la un capăt, lăsând acces la informațiile de pe verso.

Următoarele informații ar trebui să fie prezente pe aceste etichete:

• Numele herbarului, uneori dat în latină; acronimul herbarului.
• Familia
• Numele științific
• Localitatea, preferabil cu coordonate geografice
• Stațiunea:
• Altitudinea:
• Data colectării
• Numele colectorului (leg.)
• Numele celui care a determinat specimenul (det.)