Pe teritoriul grădinii botanice, pe lângă sectoarele clasice, în aer liber, există zone cu vegetaţie spontană. Acestea se dezvoltă mai bine acolo unde intervenţia umană, din punct de vedere al lucrărilor horticole (cosiri repetate, tăierea lăstărişului, fasonarea arborilor, plantări, transplantări, greblarea frunzelor), se realizează mai rar, sau chiar deloc, pemiţând succesiunea naturală a vegetaţiei şi o dinamică normală a relaţiilor din cadrul ecosistemului.
Menţinerea acestor zone cu vegetaţie spontană deţine un rol important în conservarea biodiversităţii la nivel local, dar şi în procesul de instruire a studenţilor, elevilor şi publicului larg (asigurarea de material didactic necesar disciplinelor Facultăţii de Biologie, cunoaşterea morfologiei plantelor spontane, a modului lor natural de grupare, a fenologiei lor).
Pe lângă plantele ce cresc spontan pe teritoriul grădinii, există specii cultivate aici, care scapă din cultură și se înmulțesc fără intervenția omului – plante subspontane (Galanthus nivalis, Vinca major, Calendula officinalis).
Achillea millefolium
Codița șoricelului
Ajuga reptans
Vinețică
Alliaria petiolata
Usturoiță
Allium ursinum
Leurdă
Anemone nemorosa
Floarea paștelui
Anemone ranunculoides
Floarea paștelui
Arctium lappa
Brusture
Cannabis sativa
Cânepă
Chelidonium majus
Rostopască
Convallaria majalis
Lăcrămioare
Daucus carota
Morcov sălbatic
Ficaria verna
Untișor
Hibiscus trionum
Zămoșiță
Hypericum perforatum
Sunătoare
Isopyrum thalictroides
Găinuși
Lamium maculatum
Urzică moartă
Lamium purpureum
Urzică moartă
Symphytum officinale
Tătăneasă
Taraxacum officinale
Păpădie
Tussilago farfara
Podbal
Veronica chamaedrys
Veronică
Veronica persica
Ventrilică
Viola alba
Toporași
Viola odorata
Toporași