Flora spontană

Pe teritoriul grădinii botanice, pe lângă sectoarele clasice, în aer liber, există zone cu vegetaţie spontană. Acestea se dezvoltă mai bine acolo unde intervenţia umană, din punct de vedere al lucrărilor horticole (cosiri repetate, tăierea lăstărişului, fasonarea arborilor, plantări, transplantări, greblarea frunzelor), se realizează mai rar, sau chiar deloc, pemiţând succesiunea naturală a vegetaţiei şi o dinamică normală a relaţiilor din cadrul ecosistemului.

Menţinerea acestor zone cu vegetaţie spontană deţine un rol important în conservarea biodiversităţii la nivel local, dar şi în procesul de instruire a studenţilor, elevilor şi publicului larg (asigurarea de material didactic necesar disciplinelor Facultăţii de Biologie, cunoaşterea morfologiei plantelor spontane, a modului lor natural de grupare, a fenologiei lor).

Pe lângă plantele ce cresc spontan pe teritoriul grădinii, există specii cultivate aici, care scapă din cultură și se înmulțesc fără intervenția omului – plante subspontane (Galanthus nivalis, Vinca major, Calendula officinalis).

Achillea millefolium

Codița șoricelului

Ajuga reptans

Vinețică

Alliaria petiolata

Usturoiță

Allium ursinum

Leurdă

Anemone nemorosa

Floarea paștelui

Anemone ranunculoides

Floarea paștelui

Arctium lappa

Brusture

Cannabis sativa

Cânepă

Chelidonium majus

Rostopască

Convallaria majalis

Lăcrămioare

Daucus carota

Morcov sălbatic

Ficaria verna

Untișor

Hibiscus trionum

Zămoșiță

Hypericum perforatum

Sunătoare

Isopyrum thalictroides

Găinuși

Lamium maculatum

Urzică moartă

Lamium purpureum

Urzică moartă

Symphytum officinale

Tătăneasă

Taraxacum officinale

Păpădie

Tussilago farfara

Podbal

Veronica chamaedrys

Veronică

Veronica persica

Ventrilică

Viola alba

Toporași

Viola odorata

Toporași