ISTORIC

Muzeul grădinii botanice este locul unde plantele fac istorie.

Primul muzeu botanic a fost înființat de către Prof. dr. Dimitrie Brândză, în anul 1882 și era găzduit într-o încăpere a Palatului Universității, știut fiind că, la vremea aceea, grădina botanică era amenajată pe terenul Palatului Șuțu. Acesta găzduia biblioteca sa şi ierbarul personal, împreună cu colecţii aduse de la Iaşi, la care se adăugau herbarul lui Hoffmann şi cel al doctorului Carol Davila.

 În anul 1884, acest muzeu este distrus într-un incendiu. Puțin mai târziu, în același an, în baza decretului nr. 659 din 28 februarie, profesorul obține terenul şi fondurile necesare pentru mutarea grădinii de pe terenurile Palatului Șuțu, în Cotroceni. Se construiește astfel Institutul Botanic, în zona Colinei Coniferelor, în care au funcţionat, până la bombardamentul din 4 Aprilie 1944, disciplinele de Biologie vegetală, Herbarul şi Muzeul Botanic. Bombele lansate au distrus clădirea și odată cu ea multe exponate.

Șaisprezece ani mai târziu, în 1960, sub conducerea Prof. dr. I. T. Tarnavschi (directorul grădinii botanice în acel moment) se construiește, cu ocazia centenarului grădinii botanice un nou Institut Botanic, iar la parterul său se organizează un Muzeu Botanic multidisciplinar, dar care era accesibil numai cadrelor didactice și studenților de la Facultatea de Biologie.

În anul 1964, profesorul Tarnavschi mută într-o sală din clădirea Administrației,  Muzeul Botanic (din Institutul Botanic) şi într-o altă sală organizează o expoziţie cu lucrările Angiolinei Santocono.

Anul 1974 vine cu o serie de modificări și aceste două săli sunt mutate în câteva încăperi din clădirea în care se află şi astăzi muzeul. Clădirea a fost construită în 1895, în stil Brâncovenesc.

Cutremurul din 1977 afectează clădirea şi după renovarea ei, dr. biolog G. A. Nedelcu amenajează în cele 17 săli, pe o suprafaţă de aproximativ 500 mp, muzeul botanic organizat pe baza principiilor ecologice.