IRIDARIUM

O legendă antică grecească spunea că oriunde călca zeița Iris, flori colorate se iveau pe pâmânt. Era o mesageră a zeilor, călătorind pe curcubeu, iar florile apărute în urma sa i-au purtat de atunci numele.
Genul Iris este un membru al familiei Iridaceae, cuprinzând aproape 300 de specii, răspândite în Europa, Asia Centrală, America de Nord şi Africa de Nord. Cele mai multe sunt plante perene cu rizomi, foarte decorative prin dispunerea elementelor florii, prin culori și miros. În plus, există numeroși hibrizi inter-specifici care măresc și mai mult paleta coloristică a florilor.
Prima mențiune a irisului ca plantă de grădină datează din 1469 î.H. Regele Tutmose al III-lea al Egiptului a fost un grădinar pasionat, colecționând plante așa cum mulți alții din vremea sa râvneau aur. Când Egiptul a cucerit Siria, regele a găsit aici iriși crescând din abundență și i-a introdus în grădinile sale. Repede, irisul a devenit foarte popular, fiind privit de egipteni drept simbolul esenței și reînnoirii vieții. Cele trei tepale externe ale florii reprezentau credința, înțelepciunea și vitejia. Rizomii au fost utilizați în scopuri medicinale și pentru fabricarea de parfumuri și tămâie folosită în ceremoniile religioase.
În flora României sunt prezente 16 specii spontane de Iris, cunoscute popular sub numele de stânjenei, 8 dintre ele specii rare: Iris brandzae, I. halophila, I. humilis, I. pontica, I. reichenbachii, I. sintenisii, I. spuria, I. suaveolens. Una dintre ele, Iris brandzae, dedicată lui Dimitrie Brandza, a devenit emblema Grădinii Botanice din București ca semn de recunoștință față de fondatorul său. În colecţie noastră există aproximativ 80 de specii, varietăţi şi soiuri. Printre acestea putem observa I. pumila, I. sibirica, I. spuria, I. variegata. Pentru că cel mai popular este irisul bărbos sau stânjenelul de grădină (Iris germanica), colecția cuprinde numeroase varietăți ale acestei specii ce încântă vizitatorii în aprilie și mai prin marea varietate de culori a florilor.